Blog

Article featured image Blog overlay

Arhitectura futurista

Termenul de  „futurism” in arhitectura poate fi utilizat cu privire la doua tipuri arhitectonice destul de diferite.

In primul rand, privit din punct de vedere istoric, putem vorbi de un stil si de o gandire provenind din miscarea futurista italiana, de la 1910 pana la prima epoca musoliniana.

In al doilea rand, definind un concept general, vorbim de un design arhitectural al secolelor XIX si XX care aminteste de elemente de  science-fiction sau de nave spatiale, fara a foma insa o scoala sau o gandire specifica.

Scurt istoric al arhitecturii futuriste

Primele forme de arhitectura apar la inceputul secolului al XX-lea, caracterizate prin lungi linii orizontale care sugereaza viteza, miscarea si caracterul de urgenta. Temele recurente ale acestei miscari, fondate de poetul Filippo Tommaso Marinetti (autorul „Manifestului futurismului” – 1909) sunt tehnologia si … violenta.

Acest curent a atras artisti (poeti si muzicieni), dar si un numar important de arhitecti, printre care Boccioni e cel care a scris primul manifest al arhitecturii futuriste. In anii 1930, Angiolo Mazzoni se alatura miscarii futuriste si, datorita relatiilor sale, stilul a devenit unul institutional al Italiei fasciste. Acesta a contribuit la o sinteza a arhitecturii futuriste cu o grandilocventa de inspiratie clasica, pentru a forma ceea ce urma sa se numeasca „arhitectura fascista”. Antonio Sant’Elia se alatura grupului si transpune viziunea futurista intr-un proiect urban foarte curajos*.

 

Futurismul dupa cel de-al doilea razboi mondial

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, futurismul, in mod considerzbil slabit, se redefineste in favoarea unei admiratii excesive fata de era spatiala, cultura automobilului si a materialelor plastice.

De exemplu, vom regasi aceasta tendinta in arhitectura Googies din anii 1950 in California. In acest caz, futurismul nu mai reprezinta un stil, ci o abordare arhitecturala foarte libera si lipsita de complexe, motiv pentru care a fost reinterpretata si transformata de generatiile de arhitecti ale deceniilor urmatoare, dar in general se regasesc forme uimitoare si linii dinamice si foarte contrastante, ca si utilizarea materialelor vanasate din punct de vedere tehnologic. Neo-futurismul s-a lansat la inceputul anilor 1960 de catre arhitectii finlandezi Eero Saarinen si Alvar Aalto, arhitectii americani Adrian Wilson si Charles Luckman, si cei danezi, Henning Larsen si Jørn Utzon (creatorul celebrei Opere din Sydney). Curentul si-a primit numele mai tarziu, de catre arhitectul francez Denis Laming, creatorul ansamblului de constructii din Parcul Futuroscop, al carei cladiri emblematice este Kinemax.

 

 

—————————————————————————————————–

* Giovanni Lista, Le Futurisme : Vréation et avant-garde, Éd. L’Amateur, Paris, 2001

Comentarii (0)

Lasa un comentariu