Blog

Article featured image Blog overlay

Arhitectura Renasterii

Miscarea cunoscuta sub numele de Renastere a aparut in Italia, dar dupa alti autori isi are originile sub domnia lui Frederic al II-lea, intre anii 1215 si 1250. Oricare ar fi data nasterii, curentul renascentist a fost anuntat de revalolizarea literaturii clasice, grecesti si latine, de catre carturarii italieni.

Vorbim de o „renastere” artistica in sensul in care creatiile din aceasta perioada nu se mai inspira din Evul Mediu, ci din arta greco-romana. Mai mult, Renasterea nu se reflecta doar in literatura, ci in toate artele, in stiinta si religie. Arhitectura a jucat, fireste, un rol extrem de important.

Arhitectura Renasterii a ajuns, treptat, din Italia, in toate tarile Europei, intre secolul XV si XVII. Epoca antica era, in ochii savantilor italieni din acea perioada, apogeul tuturor artelor. Cu toate acestea, ei nu cauta doar sa imite, ci se inspira pentru a o egala si chiar a o depasi.

Stilul renascentist „pune in valoare notiunile de simetrie, de proportie, de regularitate si de echilibru al motivelor, asa cum au putut umanistii sa le desprinda din vestigiile arhitecturii antichitatii clasice, ale arhitcturii romane in special. Oridinele coloanelor (coloana dorica, coloana ionica, coloana corintica), pozitia pilastrilor si a grinzilor orizontale, ca si boltile semicirculare, domurile semisferice, nisele, trompele si ediculele, se substituie formelor neregulate, disparate si rareori premeditate ale edificiilor medievale. Artistii din aceasta perioada sunt polivalenti si cauta sa obtina stiinta absoluta, atat la nivel stiintific cat si la cel al artelor sau filosofiei.”*

Principalele perioade ale Renasterii in arhitectura

Se poate face o distinctie intre istoria Renasterii in arta si cea a Renasterii arhitecturii. Astfel, Renasterea in arhitectura cuprinde in general perioada cuprinsa intre 1400 si 1525. Istoricii impart acest curent in trei mari peioade, dintre primele doua au jucat un rol major in istoria arhitecturii.

Prima perioada este cunoscuta sub numele de Renastere propriu-zisa si se intinde de la 1400 la 1500. Aceasta perioada mai este denumita adesea si Quattrocento, sau uneori „Renasterea florentina”.

Este o etapa caracterizata prin redescoperirrea si imitarea arhitecturii romane antice. Este pusa in discutie insasi utilizarea spatiului: conceptia medievala asupra naturii ostile si imperfecte (consecinta a pacatului original) este inlocuita de o organizare geometrica si logica a terenului disponibil: forma si ritmul edificiilor sunt de acum inainte dictate din ce in ce mai mult de principiile simetriei si al proportiei. Primul exemplu relevant rezultat al noii atitudini estetice este bazilica San Lorenzo din Florenta, realizata de Filippo Brunelleschi (1377–1446).

Cea de-a doua perioada este cea denumita Inalta Renastere (1500–1525), perioada in care arhitectii si umanistii concep arhitectura dupa modelul antic. Arhitectul reprezentativ pentru aceasta perioada este Bramante (1444–1514), primul care demonstreaza posibilitatile practice ale ordinelor antice in arhitectura epocii sale. Biserica sa, San Pietro din Montorio (1503) este inspirata de templul roman circular descris de Vitruviu.

In fine, cea de-a treia perioada este cunoscuta sub numele de Manierism (1520 -1600), perioada in care arhitectii experimenteaza liber utilizarea motivelor arhitecturale: scopul lor nu mai este conformitatea cu traditia, ci crearea, plecand de la regulile cunoscute, de noi tensiuni in materie si in volume. Idealul de armonie al Renasterii a dat curs modelitatilor de expresie libere si variate. Arhitectul emblematic al stilului manierist est cu siguranta Michelangleo (1475–1564), inventatorul Ordinului closal, caracterizat prin extinderea pilastrilor de la bazament pina la arhitrava, ordin pe care l-a folosit in principal la Campidoglio din Roma.

In intalnirea noastra viitoare vom face o prezentare succinta a trasaturilor distinctive ale arhitecturii Renasterii.

Comentarii (0)

Lasa un comentariu