Blog

Article featured image Blog overlay

Istoria architecturii. Începuturi

Preambul

Vom începe astăzi o scurtă istorie a arhitecturii, care se va desfășura pe parcursul a câtorva episoade care vor descrie principalele etape care au dus la arhictectura modernă și la casele pe care le concep arhitecții în zilele noastre. Vom vedea astfel cum s-a ajuns la proiecte de case de vacanță, proiecte de case moderne sau contemporane, de case de lux sau economice, pe care le putem admira sau în care putem locui astăzi

Zorii istoriei architecturii

Istoria arhitecturii este, de fapt, un capitol din istoria artei care analizează evoluția istorică a arhitecturii la nivel mondial, studiază principiile, ideile și realizările din acest domeniu.

Deși, în mod evident, anumite idei, anumite forme sau anumiți architecți nu pot fi clasați cu exactitate și în același mod în toate culturile lumii, deși e posibil ca o realizare arhitectonică sau un arhitect să fie plasat în cadrul mai multor curente, vom încerca în acest serial o organizare cât mai clară a stilurilor arhitectonice din punct de vedere istoric.

La fel cum celelalte capitole din istoria artei au fost elaborate de către artiști și istorici, istoria arhitecturii a fost elaborată de cei care au practicat această artă. Ea a fost, prin urmare, scrisă într-o manieră „decorativă” de către arhitecți cunoscuți.

Nașterea arhitecturii. Epoca preistorică

Înainte ca triburile din neolitic să devină sedentare, pe parcursul migrațiilor se apela la un habitat amenajat în grote săpate în falezele din calcar din cheiurile râurilor. În acestă perioadă în care arta vânătorii era deja bine dezvoltată, aceste faleze favorizau vânătoarea dar și comunicarea: membrii triburilor comunicau prin gesturi care putea fi cu ușurință observate de la o grotă la alta, și care au fost „imortalizate” pe pereții cavernelor pentru a transmite mai departe, ca un ritual, arta vânătorii și raporturile dintre oameni și animalele reprezentate în cele mai precise forme.

Aceste grote erau prevăzute cu sisteme de recuperare a apei de ploaie prin rogole care duceau către niște „rezervoare” în formă de puțuri. Construcțiile realizate de om au apărut în istorie odată cu primii pereți cu deschidere care protejau intrările contra frigului și dăunătorilor. Epoca pietrei începe prin extragerea, cu ajutorul bucăților de lemn, a pietrelor de o consitență mai redusă din „rezervoarele” de apă săpate în grote, lărgind astfel spațiul „dinăuntru”, locuit, al grotei, care a putut fi mai apoi decorat. Piatra nu este adunată în grămadă, la intrare, ci într-un perete despărțitor, care devine astfel funcțional. Asftel s-a născut prima construcție arhitcturală realizată de om!

Folosirea acestor grote ca locuințe a codus la un ansamblu de simboluri, pozitive și negative, plecând de la adăpostul natural. Simbolica construcțiilor există încă de epoca pietrei și ste atestată de pietrele ridicate peste tot în lume. S-a constatat că arhitectura are drept fundament inițial probabil primele credințe, devenite mai apoi religii.* Construcția edificiilor prin urbanizare s-ar datora nevoilor de securitate simțite și exprimate la nivelul colectivului. **

Printre primele edificii, încă existente, mărturii ale arhitecturii, se numără mormintele, iar aspectul acestora este probabil legat de considerente sociale care țin de formarea tribului respectiv.

Perioada neolitică este perioada în care apar uneltele din piatră șlefuită și oalele arse. Diferențierea construcțiilor necesară organizării sociale a triburilor sedentare duce la apariția edificiilor specializate *** , dependente de climatul local și de resursele disponibile. Pictura și sculptura sunt integrate arhitecturii, ale cărei principii abia se nasc.

Aspectul convențional apare la nivel local, cu timpul, și se întrevăd încă de pe acum primele „stiluri arhitecturale”. Despre care vom discuta mai pe larg în intervențiiele noastre viitoare.

 

——————————————————————————————————————————–

* Numa Denis Fustel de Coulanges, 1885 citată de Pierre Merlin, L’Urbanisme, PUF, 1991. (p. 6 et p. 7 éd. 2009).

**  Lewis Mumford, La cité à travers l’histoire, Seuil, 1964 (Agone, 2011). Analyse appliquée à des cités en Mésopotamie, en Grèce, (citat de Pierre Merlin, L’Urbanisme, PUF, 1991. p. 7 éd. 2009)

*** Gérard Monnier, Histoire de l’architecture, éd. Presses universitaires de France, 2007

Comentarii (0)